MIRACOLUL DE O VARSTA CU ISTORIA OMENIRII: PROPOLISUL

Propolisul, denumit si clei de albine, este un produs apicol sub forma de rasina. Din punct de vedere etimologic, cuvantul provine din greaca si semnifica “partea dinaintea cetatii“, denumire data de vechii apicultori, care au descoperit faptul ca propolisul are rol de bariera de protectie pentru stup, etansandu-l, ceea ce determina prevenirea imbolnavirii albinelor prin distrugerea bacteriilor, microbilor si mucegaiurilor.

Cunoscut si utilizat inca dinaintea aparitiei textelor scrise, propolisul avea numeroase indicatii terapeutice datorita calitatilor bacteriologice. Chinezii, egiptenii, romanii si grecii il foloseau ca si remediu naturist universal, in timp ce binecunoscuta Cleopatra, in baile sale cu lapte, adauga propolis pentru regenerarea pielii si pentru mentinerea sanatatii corpului.

Primele atestari istorice despre propolis le avem din vremea vechiului Babilon. Atunci aceasta rasina produsa de albine era considerata hrana pentru animalele sfinte. Medicul Hipocrate, poetul Vergiliu si biologul Plinius fac teste si scriu despre puterea tamaduitoare a propolisului.

propolis-polen

Cum este produs propolisul?

Albinele aduna o substanta foarte aromata de pe cel putin 20 de specii de arbori, in special de pe coniferi, de pe frunzele si mugurii saliceelor, de pe mugurii de plop si arin, precum si de pe mugurii prunilor. Ele amesteca aceasta substanta cu ceara si saliva, astfel producand renumitul propolis. De la un singur stup se poate recolta intre 100 si 400 de grame de propolis.

Ce contine propolisul?

Compozitia sa este un subiect extrem de fascinant, incat mii de cercetatori au fost atrasi de cele peste 70 de indicatii terapeutice si de proprietatile farmacologice nenumarate. Propolisul este un adevarat protector al vietii, el continand: 55% rasina; intre7 si 35 % ceara de albine; 10% ulei eteric; 5% polen; 5% acizi grasi si intre 5 si 19% impuritati. Pe langa acestea, propolisul mai contine: microelemente (cupru, zinc, mangan, crom etc.), balsamuri, precum si substante antibiotice, acizi aromatici si fermenti.

Indicatii terapeutice

Propolisul este recunoscut pentru proprietatile sale antiinflamatoare, reducand edemele si umflaturile, pentru proprietatile antibacteriene, el fiind, la ora actual, cel mai puternic antibiotic natural. Aceasta nemaipomenita rasina reuseste sa distruga: 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite si 30 de tipuri de virusuri, astfel propolisul este recomandat frecventa in tratamentele antivirale. Cocktail de substante miraculoase, propolisul, desi este o enigma, este folosit cu precadere in: tratarea amigdalitelor; a sinuzitelor; in cazul covalescentei; in bolile gastrice, reducand miraculos riscul aparitiei cancerului de colon si al altor tipuri de cancer, caci aminoacizii continuti, precum si vitaminele si mineralele duc la inhibarea aglutinarii celulelor canceroase. De asemenea, se recomanda propolisul in tratarea: SIDA, leprei, a traumatismelor oculare si a bolilor ginecologice, precum si in cazul bolilor de piele, ca lupusul, vitiligo sau psoriazisul.

In cosmetica, intalnim extrem de frecvent propolisul in creme, seruri, lotiuni, produse de machiaj si acest lucru se datoreaza substantelor hidratante din compozitia lui. Cine nu cunoaste calitatile uimitoare ale produselor apicole, nu stie ce inseamna sanatatea.

BANANELE: EXPLOZIE DE ENERGIE

Cultivate inca din Antichitate, bananele, denumite si fructele fericirii, fac parte din marea familie Musaceae, ele fiind plante ierboase si nu arbori, asa cum deseori sunt confundate datorita structurii inalte a plantei si a fructelor cu volum mare.

Tara de origine se pare ca este India, dar zona in care s-au cultivat cu predominanta bananierii este Africa. Marinarii portughezi au adus bananele din vestul Africii in America. Banana este un fruct destul de enigmatic. El se pare ca apare in Vechiul Testament ca si fructul oprit. De-a lungul timpului, banana devine un fruct des folosit in alimentatie. Datarile istorice redau faptul ca Alexandru Macedon este uimit de fructele bananierilor, care se gasesc in manunchiuri de 10 sau 20 de bucati, asemanatoare unor maini. De aici, se pare ca a pornit si denumirea fructului, caci banana, in limba araba, inseamna “deget“.

In anul 1516, calugarul Tomas de Berlanga aduce bananierul pe Insula Hispaniola, in America Latina. Jean Francois Poujot, locuitor al tinutului Jamaica, este cel care a descoperit, in anul 1836, banana galbena. considerata ca fiind un mutant accidental.

Banana ocupa locul patru in lume in consumul uman zilnic, dupa grau, orez si porumb. Este cultivat in peste 130 de tari, mai mult decat orice fruct de consum. In Uganda,Rrwana si Burundi, un locuitor consuma 450 de kilograme de banane pe an, ceea ce denota faptul ca banana este incadrata in alimentatie ca fiind mancare, si nu fruct cosumat ca si desert.

Fructele bananierilor reprezinta un adevarat motor de energie. Ele contin un aport urias de minerale si vitamine. Intalnim in componenta lor: vitamina A, B, C si E, fier, calciu, magneziu, potasiu.

femeie-banane-dieta

Datorita cantitatii marite de potasiu, bananele sunt indicate in cazul bolilor digestive, mai ales in tratarea ulcerului, ele reusind sa inhibe producerea acidului gastric. Magneziul si fierul din componenta fac ca bananele sa fie folosite de sportivi, caci o singura banana consumata echivaleaza cu 90 de minute de antrenament. De asemenea, vitaminele si mineralele sunt cele care regleaza tensiunea arteriala, bananele fiind denumite si ” secretul tineretii “.

Contine numerosi antioxidanti, substanta de baza antioxidanta fiind dopamina. Ea este responsabila cu detensionarea sistemului nervos si a celui circulator.

Prin cele trei zaharuri naturale, sucroza, fructoza si glucoza, banana isi ia rolul de a fi un fruct care are capacitatea uimitoare de a regenera tesuturile si de a preveni anumite afectiuni, exemple elocvente fiind cancerul de colon si cancerul la stomac.

Gasim in compozitia bananei numerosi aminoacizi esentiali, printre care si triptofanul, precursorul serotoninei, denumita si ” hormonul fericirii”. Tocmai din acest motiv, banana este recomandata cu incredere in tratarea si prevenirea depresiei si starilor de anxietate.

Consumul regulat de banane este un remediu eficace si neindoielnic in scaderea in greutate deoarece nutritionistii creeaza diete speciale care au la baza acest fruct miraculos. In cosmetica, bananele sunt folosite pentru vitamina C, care are rolul de usor peeling, dar si de substanta hidratanta.

MIRODENIE SENZORIALA: CIOCOLATA

Istoria ciocalatei incepe acum aproximativ 2000 de ani, cand ameridienii adunau fructele de cacao, le prajeau si le pisau, obtinand astfel pudra de cacao. Primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao a fost Cristofor Columb, in anul 1502. In anul 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit ca Montezuma, conducatorul vechii populatii aztece, bea in fiecare zi o bautura preparata din boabe de cacao. Este important de mentionat faptul ca oamenii Mesoamericii vechi( Aztecii, olmecii, mayasii) nu adaugau lapte si zahar ciocolatei, care era o bautura lichida, ci o indulceau cu diverse ingrediente: sirop de porumb; vanilie; scortisoara; chili etc. Ciocolata era inclusa in ritualurile sacre, geneza nostra, a oamenilor, fiind una vegetala, caci oamenii erau facuti din cacao si porumb. In limba incasa, cacao insemnacadoul gradinarului paradisului catre primii oameni”.

9_22

Spaniolii au preluat cultul ciocolatei si in scurt timp a ajuns sa fie consumata si la Curtea Regala a Marii Britanii si la cea a Frantei. Doar aristocratii aveau dreptul sa bea ciocoalata, ea fiind considerata o bautura miraculoasa.

In Evul Mediu, fructele de cacao devin o moneda de schimb intre tarile din America Latina si tarile europene, dar si tari din Asia. In timpul intalnirii conducatorilor se servea ciocolata calda.

8_33

In anul 1847, se obtine solidificarea ciocolatei iar doi ani mai tarziu, suedezul Daniel Porter adauga un nou ingredient: laptele. In momentul actual, ciocolata cu lapte este cea mai consumata specialitate. Multi ani mai tarziu, ciocolata trece printr-o alta inventie: temperatura de topire este mai scazuta decat cea a corpului uman. Se produce astfel topirea ciocolatei in gura ( ciocolata neagra se topeste la o temperatura de 34-35 de grade Celsius ).

Efectele pudrei de cacao asupra organismului nostru sunt multiple si extrem de benefice. In primul rand, s-a descoperit faptul ca sistemul nostru circulator este remarcabil accelerat in momentul in care o bucata de ciocolata ni se topeste in gura. Creierul cunoaste o ascendenta a activitatii electrice si ritmul cardiac este cu mult marit. Senzatia este mai profunda si dureaza de doua ori mai mult decat in timpul unui sarut pasional. Se observa o reducere a tensiunii arteriale si imbunatatirea dilatatiei vaselor sangvine, flavonoidele din pudra de cacao fiind un puternic antioxidant prin capacitatea lor de a avea un rol neuroprotectiv de ameliorare a vasomotricitatii.

La Universitatea Harvard s-au realizat studii din care au reiesit rezultatele uimitoare a pudrei de cacao asupra diabetului si dementei. De asemenea, teobromina, un alacaloid component al fructul de cacao, este folosit in tusea persistenta, avand rezultate mai promitatoare decat codeina.

30 la suta din pudra de cacao o constituie ciocolata neagra. Polifenolii din ea ajuta la imbunatatirea tranzitului intestinal, prin actiunea de a inhiba factorii diareici.

Pudra de cacao are in compozitie: zahar, teobromina, triptofan (precursor al serotoninei- efect afrodisiac al ciocolatei ), precum si cafeina, pentru accelerarea procesului de revigorare a sistemului nervos.

Ciocolata a devenit in contemporaneitate un instrument magic in interactiunea cu ceilalti. Mergem in cafenele pentru intalniri si consumam ciocolata calda, care a capatat diverse forme si culori. De asemenea, ciocolata ne desfata simturile, aromele ei fiind uneori mai mult decat atragatoare pentru noi.

ULEIUL DE MIGDALE SPUNE “ADIO” INFARCTULUI

Cunoscut sub denumirea latina de “Prunus dulcis“, migdalul este un pom fructifer care face parte din marea familie Rosaceae. Apare in datarile istorice inca de acum 4000 de ani, din vremea anticilor faraoni, care foloseau uleiul de migdale pentru infrumusetarea corpului cu scopul hidratarii pielii uscate. Este binecunoscut faptul ca regii Egiptului faceau bai frecvente in lapte si ulei de migdale, in care presarau petale de trandafiri si orhidee. Migdalul, cultivat pentru samburii fructelor sale, a ajuns sa fie raspandit pe zone destul de mari, in: California, SUA, Bazinul mediteranean, Pakistan, Iran, precum si in Europa, in Germania si Franta.

Migdalele reprezinta o gustare delicioasa, ce ne aduce un aport important de vitamine si minerale atat de necesare organismului nostru. Ele contin: vitamina E, care este unul dintre antioxidantii de marca in neutralizarea radicalilor liberi, precum si in protectia vaselor sangvine; complex de vitamina B; acizi grasi, Omega-6 si Omega-9; calciu; magneziu; zinc; fier; potasiu; fosfor; proteine si fibre.

Specialistii de la¬†Universitatea “Loma Linda”, ¬†din California, SUA, au ajuns la concluzia ca samburii decorticati ai migdalelor, detinand numeroase minerale, fac minuni in reducerea colesterolului rau din sange, ceea ce determina o micsorare semnificativa a riscului producerii bolilor cardiovasculare, in special a infarctului.

Institutul de Cercetare a Alimentatiei “Norwich”, din Marea Britanie, a demonstrat ca migdalele consumate zilnic ( 20-25 de migdale acopera 12 la suta din cerintele nutritionale de proteine si 35 la suta din necesarul de vitamina E, cunoscuta si sub denumirea de “elixirul tineretii” ) dezvolta capacitatea celulelor albe de a depista virusurile.

Uleiul de migdale are multiple proprietati miraculoase in tamaduirea bolilor digestive, el prevenind aparitia cancerului de colon prin imbunatatirea tranzitului digestiv.

Migdalele sunt  utilizate in combaterea constipatiei datorita acizilor grasi din compozitie, precum si in prevenirea obezitatii si scaderea in greutate, ele determinand fenomenul de satietate. Asa ca, doamnelor consumati cu regularitate migdale pentru a va pastra silueta si a arata superb!

Alaturi de aceste efecte atat de benefice corpului nostru, migdalele pot fi consumate cu incredere pentru imbunatatirea activitatii cerebrale, ele fiind un real tonic care capata functia de antidepresiv al sistemului nervos. Folosite timp indelungat, substantele active din samburii de migdal, in special un aminoacid denumit triptofan, determina o reactie ofensiva impotriva Alzheimer.

Din cauza poluarii, stresului, oboselii, sedentarismului si a alimentatiei deficitare, corpul nostru isi pierde alcalinitatea. Migdalele sunt un remediu perfect, deoarece reechilibreaza functia alcalina, prin cresterea imunitatii.

Sa nu uitam de efectele uimitoare ale uleiului de migdale in ceea ce priveste infrumusetarea parului si pielii, el fiind un consumabil de mare pret in majoritatea saloanelor din industria beauty. Vitamina E din continutul migdalelor este una dintre componentele de baza in produsele cosmetice hidratante.

OJA: UN MUST HAVE AL FEMINITATII

Oja sau lacul de unghii reprezinta un produs cosmetic indispensabil oricarei femei. Mainile noastre sunt cele care fac primul pas in interactiunea cu cei din jurul nostru si tocmai din acest motiv ne place sa avem unghiile in permanenta ingrijite. Inca de mici avem o pasiune pentru a ne colora unghiile si de cele mai multe ori culorile alese sunt indici ai personalitatii noastre. Culoarea rosie denota un caracter puternic, plin de incredere in sine si multa buna dispozitie. Culorile calde de roz sau orange sunt soli ai unui comportament tineresc si jucaus, in timp ce culorile inchise de violet, gri, maro sau chiar negru, pe langa eleganta si seriozitate, impun un caracter usor sever.

Oja, ca si produs cosmetic de baza, este originara din China, ea aparand in atestarile istorice de acum aproximativ 3000 de ani, ca fiind o combinatie de seminte cu ceara de albine, gelatina, guma arabica si albus de ou. In anul 600 i.Hr., dinastia Zhou este cea care aduce un plus de valoare lacului de unghii prin adaugarea in compozitia lui a aurului si argintului. Dinastia Ming este cea care utilizeaza culorile de rosu si negru, culori regale si aristocrate. In Egiptul antic, Nefertiti si Cleopatra sunt cele doua doamne care au pe unghii culoarea rosu intens, culoare obtinuta din henna si petale de trandafir si orhidee. Femeile din clasele inferioare sfidau regii daca foloseau oja rosie. Chiar si in documentele pastrate din timpul incasilor reiese faptul ca se folosea oja, doar ca ei isi desenau pe unghii vulturi, desene care nici macar in ziua de astazi nu se stie cum au fost realizate.

In anul 1920, Charles Revson si Charles Lachman pun bazele companiei Revlon, prima mare companie producatoare de oja, care utilizeaza nitroceluloza dizolvata in solvent.  In anii 2000, companiile care fabrica lacuri de unghii incep sa scoata din compozitia acestora: toluenul, formadelhidele si dibutilftalatul, substante toxice pentru unghia si corpul uman.

In ultimii doi ani, am auzit tot mai des de oja semipermanenta. Ce este oja semipermanenta? Este oja obisnuita supusa tratarii cu raze UV emanate de lampa. Oja semipermanenta este folosita cu precadere de femeile care nu au timp sa isi faca unghiile ori de cate ori le sare oja. De asemenea, s-a demonstrat ca aceasta are numeroase alte atuuri. In primul rand, folosirea ei nu afecteaza cu absolut nimic unghia, din contra, unghia devine sanatoasa si puternica. Se mentine timp de 2-3 saptamani pe unghie, timp in care, daca se doreste schimbarea culorii, aceasta se obtine prin aplicarea unei oje obisnuite peste straturile de oja semipermanenta. Multe persoane isi rod unghiile. Si aici ar fi un impediment pentru ele sau un motiv de bucurie! Oja semipermanenta nu permite roaderea unghiilor! Un alt avantaj important este ca unghia nu este afectata la indepartarea ojei.

Si aici poate veni intrebarea de ce oja semipermanenta si nu oja permanenta! Oja permanenta este de fapt gel Uv, cu o rezistenta mult mai mare decat cea semipermanenta, singurul dezavantaj, daca se poate numi asa este indepartarea ojei care se realizeaza foarte greu, ceea ce poate determina o alterare a structurii unghiei.

Putem observa ca, de-a lungul timpului, oja a fost si este un instrument nelipsit al frumusetii. Femeile il adora, iar mai nou, se pare ca si unii dintre domni folosesc oja. Este un indiciu al personalitatii noastre, oferind adesea informatii despre starea noastra emotionala, precum si un marker al ingrijirii personale.