PEPENELE ROSU, FRUCTUL INGERILOR

Scriitorul englez Mark Twain considera ca pepenele rosu este fructul Paradisului: ” Este un produs de lux al acestei lumi. Cand il gusti, iti dai seama ce mananca ingerii “. Daca mergem pe firul istoriei, pepenele rosu s-a cultivat pentru prima data in Egiptul antic, acum aproximativ 5000 de ani. Era ridicat la rangul de fruct sacru, adus ofranda zeilor iar in China si Japonia se oferea ca dar in casa gazdei de catre invitati.

De-a lungul timpului, pepenele rosu capata rol de fruct ” bun la toate”. In prezent, el se cultiva pe toate continentele si, mai ales pe timp de vara, este consumat in cantitati enorme datorita apei continute in proportie de 90 la suta, caci rehidrateaza corpul atunci cand temperaturile crescute il deshidrateaza.

S-a descoperit faptul ca 100 de grame de pepene rosu contine: 30 de calorii, 10 grame de zahar, 1 gram de proteine, niacina, tiamina, vitamina B6 si B12, riboflavonoizi, vitaminele A, C, D si E, precum si minerale, fier, calciu, magneziu, potasiu.

Femeie cu o felie de pepene in mana

Datorita concentratiei marite de substante antioxidante care se gasesc in fruct si, in special, a licopenului         ( antioxidantul cu rol maxim in detoxifiere ), pepenele rosu are capacitatea de a neutraliza radicalii liberi, de a reduce cantitatea de colesterol si de a proteja vasele capilare si peretii arteriali. Citrulina, un aminoacid din coaja, are functia de a decongestiona venele si de a reduce numarul factorilor care determina  stresul oxidativ, responsabil cu aparitia proceselor inflamatorii din corp.

Potasiul continut in fruct previne formarea calculilor renali si reuseste sa dizolve aceste formatiuni dure prin ameliorarea concentratiei de acid uric din sange.

Putini stiu insa ca pepenele rosu este un puternic afrodisiac. El stimuleaza fluiditatea traficulu sangvin si ajuta la irigarea organelor genitale, oferindu-le o mai buna functionabilitate. De aceea. se mai numeste si Viagra naturala.

Daca suferiti de insomnie, consumati seara, inante de culcare, o felie de pepene rosu. In compozitia fructului se intalneste o substanta numita colina, care regleaza mecanismul somnului si calmeaza sistemul nervos, de asemenea are rolul curativ de a mentine structura membranei celulare, responsabila cu schimbul nutritiv intre celula si mediul interstitial, de a asista la transmiterea impulsurilor nervoase si de a absorbi grasimile.

Pepenele rosu, fiind o multivitamina, este folosit si in cosmetica. Hidrateaza tenul datorita vitaminelor din continut, produce o usoara exfoliere a tesutului cutanat, stimuleaza productia de colagen si elastina. S-au creat masti faciale cu pepene rosu pentru a trata anumite imperfectiuni ale tenului. De exemplu, pentru inchiderea porilor dilatati, se recomanda masca rezultata in urma amestecului de menta cu pepene rosu, menta care racoreste tenul si produce congestia canalelor pielii. Tenul uscat are ca remediu masca cu pepene rosu si miere iar ridurile fine pot disparea daca aplicam o masca cu pepene rosu si avocado.

Daca cititi cu atentie toate indicatiile terapeutice de mai sus, veti realiza ca pepenele rosu, numit ” lubenita ” in sudul tarii, nu degeaba se intalneste in casele romanilor de la inceputul lui iulie, cand incep sa se coaca, si pana in noiembrie.

ULEIUL DE TRANDAFIR, REMEDIU NATURIST IMPOTRIVA INSOMNIILOR

Considerat a fi cea mai frumoasa floare din lume, trandafirul capata conotatii mistice in mituri si povesti. Exprima senzualitate si candoare, romantism si atractie, spiritualitate si culoare. Ce poate fi mai pur decat un trandafir alb? Ce poate fi mai atragator decat un trandafir rosu? Nimic nu poate fi mai dulce decat un trandafir galben. Literatura defineste trandafirul ca fiind floarea care imbina angelicul cu demonicul, aroma cu duritatea spinilor, iubirea cu pasiunea. Fitoterapia claseaza trandafirul pe locurile fruntase, fiind considerat un remediu naturist cu numeroase proprietati curative. Aroma sa speciala il incadreaza in aromoterapie ca pe o floare care vindeca si purifica organismul si aduce liniste.

DSCN9120

Trandafirul apare in atestate istorice inca din primul secol dupa Hristos, in documentele persane. Petalele sale erau pline de puteri magice, trandafirul fiind floare sacra care se aducea ofranda zeilor. In Egiptul antic, frumoasa Cleopatra folosea petelele pentru a da aroma pielii, ea le adauga in baile cu lapte de magarita sau lapte de migdale. Grecii si romanii se imbaiau in infuzii din petale de trandafiri, deoarece se considera ca petalele de trandafir rosu dau vigoare pielii, reintinerind-o.

Uleiul de trandafiri se obtine prin distilarea trandafirului de Damasc, denumit in botanica ” Rosa Damascena “. Industria beauty denumeste trandafirul de Damasc “ regina florilor “. Doar aceasta varietate de trandafir are cea mai mare concentratie de substante aromate uleioase. In Europa, trandafirul de Damasc se cultiva in Valea Trandafirului, din Bulgaria, caci aici planta a cunoscut cea mai mare adaptabilitate.

In petalele de trandafir se gasesc peste 300 de substante active, printre care: flavonoide; vitaminele A, B, C, D, E, P si K; fosfor; calciu; magneziu; fier; acid citric.

De-a lungul timpului, s-au facut numeroase cercetari asupra proprietatilor curative ale produselor din petale de trandafiri. In 2004, la Spitalul Municipal din Copenhaga se descopera abilitatea uleiului de trandafiri de a trata artrita. Laboratorul de Stiinte Farmaceutice si Biologice din Paris aduce in prim plan rolul anticancerigen al extrasului de trandafir. Universitatea din Sevilla ajunge la concluzia ca trandafirul are calitati antiseptice si dezinfectante, datorita concentratiei marite de eugenol.

Uleiul de trandafiri este un bun emanagog, stimuland producerea de secretii care provoaca menstruatia. Este colagog, ajutand la eliberarea bilei in vezica biliara si reducerea producerii de acid gastric in cantitati mari, ceea ce determina reducerea semnificativa a riscului aparitiei cancerului stomacal si de colon. Alaturi de aceste proprietati curative, mai sunt si altele la fel de importante, uleiul de trandafiri fiind: emolient, antihistaminic, hidratant, trateaza acneea si petele pigmentare. Este recomandat in tratarea tenului sensibil care are o circulatie deficitare si al carui film hidrolipidic nu are capacitate optima de functionare, ceea ce duce la o scadere a capacitatii pielii de a se apara impotriva radicalilor liberi, factori determinanti in imbatranirea prematura a tenului.

In cosmetica, uleiul de trandafiri este utilizat in cantitati mari in industria parfumurilor datorita substantelor din continut: geraniol. nerol si citrenerol. Intalnim extractul din petale de trandafir si in creme, lotiuni, seruri, demachiante deoarece el poate echilibra ph-ul pielii si poate reda functiile vitale ale tesuturilor.

Unul dintre cele mai importante roluri ale uleiului de trandafir il reprezinta puterea acestuia de a vindeca depresiile si de a inlatura insomniile. Se recomanda bai fierbinti inainte de culcare in care se introduc saculeti cu petale de trandafir. Astfel, simturile capata viata iar sistemul nervos este calmat si echilibrat.

ISTORIA RIMELULUI, O ISTORIE A OCHILOR FRUMOSI

Cateodata stam si ne intrebam de unde a aparut un lucru, cine l-a creat, a cui a fost prima idee. Sunt multe lucruri facute si multe istorii de aflat.

Cosmetica este o arta a frumusetii care ascunde zeci, sute si mii de informatii, unele care poate ni se par simple, unele despre care nu intrebam, altele care ni se par moderne, dar au o geneza straveche. Totusi, omul este creat pentru a cerceta, pentru a experimenta, pentru a trai.  El poate trai simplu, natural, sau poate trai intr-o idee care il aduce in punctul de a-si dori o imbunatatire, o infrumusetare. Femeia intrece barbatul in aceasta dorinta acerba de a se face mai frumoasa decat este. Ea este cea care iubeste cromatica. Ea este cea care aduce un plus naturaletii sale innascute. De aici provine machiajul, din dorinta de a fi altfel, de a fi inclus in estetica.

Niciunei truse de machiaj nu ii va lipsi rimelul. Cu o istorie antica, din vremea faraonilor, rimelul este produsul cosmetic care face senzatie in permanenta. Prin abilitatea sa de a defini, innegri si de a ingrosa genele, rimelul scoate in evidenta frumusetea ochilor. Egiptenii antici isi colorau genele cu praf de metal pentru a deveni alti oameni, caci ei considerau ca o alta infatisare a fetei va indeparta energiile negative si va aduce spirite benefice.

rimel-1

Istoria rimelului care se comercializeaza incepe, insa, in secolul al XIX-lea, cand francezul Eugene Rimmel creaza primul rimel. In anul 1913, chimistul T. L. Wiiliams reuseste sa realizeze rimelul care contine praf de carbon amestecat cu vaselina de petrol. Motivul crearii? Unul mai mult decat simplu! Wiiliams avea o sora, pe Mabel, care se indragosteste de Chet. Din pacate, chipul sau nu era atat de atragator incat sa il cucereasca pe tanarul Chet, care era indragostit de alta femeie. Astfel, Wiiliams o ajuta pe sora sa, innegrindu-i genele si subliniiindu-i frumusetea fetei prin migdalarea ochilor cu ajutorul rimelului. Asa se naste marea producatoare cosmetica, Maybelline, denumire care imbina numele de Mabel cu substanta utilizata, vaselina, ” vaselline” in limba engleza. In 1957, Helena Rubinstein perfectioneaza rimelul prin introducerea aplicatorului sub forma de periuta si tubul in care se tine substanta coloranta.  Revista Vogue este cea care publica primul articol despre rimel.

Adevarata explozie a rimelului se declanseaza in anii 2000, cand se fabrica rimelul rezistent la apa. Acesta are capacitatea de a fi indepartat de pe gene doar cu demachiant special. Tot acum, se produc periute de diferite forme si marimi, adaptabile cerintelor doamnelor: volum, alungire, curbare, innegrire sau tratament. Se mai foloseste termenul de ” maskara“, care, din punct de vedere etimologic, provine din limba araba si simbolizeaza “ bufon “. In ultima perioada, s-au adus imbunatatiri masive compozitiei. Se folosesc vitamine, substante hidratante, substante nutritive, minerale.

Un machiaj perfect este definit de un rimel potrivit, caci asemenea fondului de ten si rimelul trebuie sa se potriveasca genelor. Se spune ca o femeie nu trebuie sa iasa din casa pana cand nu isi aplica fondul de ten, care sa ii ascunda imperfectiunile tenului, rujul de buze, care sa ii dea culoare si rimelul, care sa ii nuanteze ochii.