VITAMINA D TE SCAPA DE DEPRESIE

Numeroase cercetari stiintifice arata faptul ca vitamina D reduce depresia. De altfel, medicii spun ca vitamina D ar avea rol in aparitia depresiei. Aceasta pare a fi un factor semnificativ pentru sanatatea creierului si poate fi implicat in patogeneza depresiei. Se spune ca 20 de minute de stat, zilnic, la soare ajuta substantele din corpul tau sa produca toata vitamina D de care tu ai nevoie.

Marea problema cu vitamina D ar fi aceea ca nu este de gasit in foarte multe alimente, astfel ca suntem nevoiti sa apelam la suplimentele alimentare.  Alimentele pe care ne putem baza pentru a avea oase tari si buna dispozitie sunt: pestele gras precum somonul, codul sau tonul. 100 de grame de peste consumat zilnic asigura aproape 10 micrograme de vitamina, adica aproape toata doza de care avem nevoie. Ouale sunt si ele bogate in vitamina D, in special galbenusul. Laptele de vaca (un pahar pe zi) este, de asemenea, o solutie de a introduce vitamina D in corp, mai ales cel fortificat, la fel si laptele de soia si cel de orez. Multe sortimente de sucuri de portocale contin suplimentar si vitamina D, astfel ca si acestea pot fi o varianta atunci cand cerul este acoperit de nori perioade mai lungi de timp.

STRESUL: DUSMANUL NOSTRU NUMARUL 1

Viata moderna isi spune cuvantul in ceea ce priveste starea de sanatate a organismului, si, din pacate, de cele mai multe ori, in sens negativ. Lipsa de timp, presiunea profesionala, obligatiile pe termen scurt sau problemele familiale pot avea consecinte fatale, atat pentru suflet, cat si pentru trup. Daunele provocate de stres sunt multiple, starile depresive, slabirea sistemului imunitar, diabetul si bolile cardiace fiind doar cateva dintre urmarile produse de suprasolicitarea nervoasa.

Tinitusul actionează ca un factor de stres. Acesta reprezinta perceptiile auditive false de sunete si zgomote, pe care persoana afectata le percepe deseori sub forma unui piuit permanent. Motivul este stresul prelungit care determina in creier accentuarea secretiei de neurotransmitatori precum glutamatul, care la randul sau, activeaza centrul auzului din trunchiul cerebral si lobul temporal.

stres anxietate

Persoanele care traiesc sub o presiune permanenta vor experimenta, la un moment dat, o diminuare a capacitatilor cognitive. De asemenea, pragul durerii scade, iar senzatiile dureroase vor creste in intensitate. Totodata, incordarea pe termen lung poate duce la cresterea tensiunii intraoculare, in cazuri extreme, ajungandu-se chiar la aparitia glaucomului si la orbire.

Stresul psiho-social prelungit modifica balanta hormonala si poate crea dezechilibre afective, printre care, depresie, anxietate si dependente. Persoanele depresive “beneficiaza” de un nivel crescut al cortizolului (hormonul stresului) si al hormonului adenocorticotrop din hipofiza, ceea ce stimuleaza si mentine sentimentul de teama. Stresul cronic modifica structura creierului, provocand emoţii de tipul fricii si al maniei. Mai mult, se produce atrofierea hipocampului, despre care se cunoaste ca detine un rol primordial in reglarea comportamentului.

Suprasolicitarea la care este supus organismul mobilizeaza o cantitate mare de energie, sub forma acizilor grasi si glucozei, pe care colesterolul rau (LDL) le transporta pana la vasele sangvine. Asadar, se produce cresterea simultana a colesterolului, cercetatorii fiind de parere ca tot stresul impiedica organismul in procesul de reducere a surplusului de colesterol.

stres depresieSlabirea sistemului imunitar provocata de stres poate actiona negativ si asupra evolutiei sclerozei multiple, formatiunilor tumorale, problemelor dermatologice sau poliartritei reumatoide.

Cortizolul slabeste actiunea insulinei. Acest fapt este tradus de catre pancreas ca un deficit de insulina, iar pentru a-l compensa, isi suplimenteaza secretia. Pe termen lung, pancreasul se suprasolicita, iar capacitatea sa de productie scade, moment in care se creeaza un deficit de insulina, urmat de marirea glicemiei si sporirea riscului de diabet.

Secretiile de adrenalina si cortizol, produse de stres, duc la cresterea tensiunii arteriale. Prin urmare, vasele de sange se rigidizeaza si se fragilizeaza cu timpul, ingreunand circulatia sangelui. Partea stanga a inimii, obligata sa pompeze, ajunge sa isi mareasca volumul, ceea ce duce la producerea tulburarilor de ritm cardiac, cresterea riscului unui infarct miocardic sau al unui accident vascular cerebral.

Stresul prelungit poate duce la afectiuni precum colon iritabil, ulcer si constipatie. Stresul micsorează afluxul de sange la organele digestive, reducandu-le activitatea. Irigarea insuficienta cu sange incurajeaza inflamarea mucoaselor gastrice si intestinale, generand conditii pentru aparitia ulceratiilor. Stresul diminueaza si productia de serotonina. Atunci cand nivelul serotoninei este dezechilibrat pe o perioada indelungata, se poate ajunge la diaree sau constipatie – cunoscute ca simptome tipice ale colonului iritabil.