Unde este Sorcova de altadata?

Sorcova, vesela, / Sa traiti, sa-mbatraniti, / Ca un mar, ca un par, / Ca un fir de trandafir. / Tare ca piatra, / Iute ca sageata. / Tare ca fierul, / Iute ca otelul. / La anul si la multi ani!

Nu cred ca exista roman care sa nu simta dor, melancolie si, totodata, veselie atunci cand isi aduce aminte de copilaria presarata cu momentele magice ale sarbatorilor de iarna. Daca zilele dinainte Craciunului apartin cu adevarat spiritualitatii, cele apropiate Anului Nou poarta o incarcatura aparte, o dorinta interioara arzanda, o speranta inflacarata. Cele mai multe colinde ale inceputului de an aduc in prim plan urari de sanatate, de indeplinire a visurilor. “Sorcova” este colindul care imi insufla un dor nebun de anii cand eram copila, de bucuria pe care o simteam printre nametii inghetati, de placerea de a zabovi prin timp, de oamenii pe care i-am pierdut in favoarea Cerului, de vremurile cand era totul posibil.Sorcova

Va mai amintiti cum ne duceam pe la bunici si ii sorcoveam? Va mai amintiti bucuria pe care o aveam cand primeam o moneda mica, mica? Va mai amintiti cat de frumos era timpul? Si cand ma gandesc ca acea bagheta magica, sorcova, era doar un bat ornat cu flori de hartie creponata si staniol prins cu ata… 

Cu o pocnitura de degete am ajuns in ziua asta. Un alt timp. Un timp care se scurge fara vraja sorcovei. Un timp care nu mai are copilarie. Un timp al neimplinirii. Un timp al romanului uitat undeva in urma. Un timp acru, fara rasete de copii pe derdelus, fara sanii zburand, fara zapada pe inimi.

Si dorul ma cuprinde…