LEVANTICA, LEAC UNIVERSAL DIN TIMPURI STRAVECHI

Levantica este o planta medicinala aflata intotdeauna in slujba sanatatii, datorita compozitiei sale bogate in uleiuri volatile, taninuri, saruri minerale, flavonoide si fitosteroli. Principiile active ale levanticii confera acestei plante inmiresmate actiune calmanta, anstispastica, antiseptica, diuretica, hipotensiva, colagoga (stimuleaza secretia biliara), relaxanta si carminativa (favorizeaza eliminarea gazelor din intestin).

Recoltarea florilor de levantica se face in lunile iunie-iulie. Se taie intreaga inflorescenta, separandu-se apoi florile de pe axul lor. Este bine ca recoltarea sa se faca in prima jumatate a zilei, cand florile contin cea mai mare cantitate de uleiuri eterice. Se usuca pe coli de hartie, ramuri de lemn sau rogojini, in strat subtire, la umbra, in spatii aerisite, la o temperatura de maximum 35 de grade Celsius. Se pastreaza in saculeti de tifon sau in pungi de hartie.ulei de levantica

Vinul terapeutic din flori de levantica se obtine din: 20 gr. flori de levantica uscate si 1 litru de vin alb, natural. Intr-un litru de vin alb se pun la macerat florile de levantica, timp de 10 zile, agitandu-se de 2-3 ori pe zi. Apoi, vinul se filtreaza, fara stoarcerea reziduului, dupa care se lasa la decantat pentru inca 6 zile, separandu-se partea limpede de reziduul depus la fundul recipientului. Se completeaza cu vin alb, pana la 1 litru, si se pastreaza in flacoane de 200-250 ml.

Vinul de levantica se administreaza la nevoie, 3 linguri, de 2 ori pe zi, toate dupa masa, in tratamentele interne pentru:

  • Boli ale aparatului cardio-vascular;
  • Boli ale aparatului respirator;
  • Boli virale (raceala, gripa, guturai);
  • Boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici, meteorism, flatulenta, balonari si spasme ale aparatului digestiv, diaree);
  • Boli ale cavitatii bucale (afte, gingivite);
  • Anemie (lipsa poftei de mancare);
  • Boli ale aparatului uro-genital (cistite, pielite);
  • Boli ale sistemului nervos central (insomnii, anxietate, nervozitate, depresie);
  • Boli de piele;
  • Boli neurologice (cefalee, migrene);
  • Boli din sfera ORL (amigdalite, rinite, faringite, laringite);
  • Boli de natura reumatica;
  • Afectiuni alergice.

In cazul afectiunilor alergice, administrarea interna a vinului de levantica se poate asocia cu uzul extern al otetului si uleiului de levantica. Otetul de levantica se obtine din 500 ml. otet din vin peste care se pun 20 gr. flori de levantica. Se lasa la macerat timp de 10 zile, se strecoara si se pastreaza in flacoane. Se foloseste doar extern.

Ulei de levantica se obtine din 100 ml. ulei de floarea-soarelui peste care se pun 10 gr. flori de levantica (uscate) si se tine totul pe baie de aburi, timp de cateva minute, in flacoane de sticla. Se lasa in repaus timp de 2 zile, apoi se filtreaza. Se foloseste extern, in special in bolile dermatologice.

ISOPUL, PLANTA SACRA CARE ADUCE LINISTE SI SANATATE

Isopul, cunoscut din timpuri biblice drept planta sacra, a devenit renumita datorita puterilor sale vindecatoare, alaturi de cedru, maslin, mirt, scortisoara si de vita de vie. Planta era utilizata de vechii egipteni in curatarea templelor, iar in vremea lui Iisus pentru purificarea ritualica a leproșilor. Romanii au folosit si ei aceasta planta pentru a se proteja impotriva necrutatoarei ciume.

Avand origini mediteraneene, isopul este o planta cu flori violacee, roz sau albe, prinse intr-o inflorescenta, care apar din luna iulie pana in septembrie.

In scop fitoterapeutic si dietetic, se folosesc toate partile aeriene ale plantei: tulpina, frunze, flori, care pot fi administrate sub forma de pulbere, de macerat sau de infuzie.

ISOP SANATATE

Proprietatile benefice ale isopului se datoreaza unui complex de substante active: minerale (calciu, potasiu, fier, mangan, cupru), glucide, flavonoide, rasini si taninuri. Gratie acestui rezervor de substante benefice, isopul este recomandat in tratamentul unui numar mare de afectiuni, printre care bolile respiratorii (astmul bronsic), hepatice (inclusiv ciroza), cardiovasculare (hipertensiune), psihice (schizofrenie) si cancerul. Cercetatorii au descoperit ca isopul are si calitati bactericide (distruge bacteriile), antiseptice, astringente, antivirale, cicatrizante, diuretice, expectorante si sedative. Este un fapt demonstrat ca acest remediu naturist stimuleaza pofta de mancare si induce o stare de buna dispozitie.

Haideti sa aflam care sunt afectiunile in tratarea carora intervine aceasta planta sfanta:

1. Afectiunile respiratorii
Isopul este o planta apreciata pentru efectele ei expectorante si antiseptice. Cis-pinocamfona si marubina au un efect emolient asupra secretiilor bronsice si, astfel, favorizeaza eliminarea lor din arborele bronsic. Administrat sub forma de ceai, isopul este eficient in tratarea tusei si pe post de decongestionant nazal. Se recomanda infuzia preparata dintr-o lingurita de flori si frunze de isop, in amestec cu o lingurita de flori de coada-soricelului, la o cana cu apa fiarta. Uleiul esential de isop este utilizat in cazul bronsitelor sau al racelilor.

2. Anemie
Unul dintre cei mai semnificativi compusi ai isopului- hisopina, o substanta cu gust amar, contine minerale esentiale organismului: calciu, sodiu, fosfor, fier sau cupru.

3. Astm
Isopul intra in compozitia ceaiurilor antiasmatice si este un bun antispastic, carminativ, antiinflamator si tonic. Pentru bolnavii de astm, doza recomandata este de o jumatate de lingurita, diluata in apa plata, care se administreaza de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul trebuie urmat cel putin doua saptamani si are efecte antiinfectioase puternice, faciliteaza expectoratia, crescand imunitatea organismului. In tratarea crizelor de astm, se mai poate prepara o infuzie din isop, sovarv si frunze de patlagina. Se utilizeaza 1-2 lingurite de amestec de plante la o cana cu apa. Se beau 2-3 cani zilnic, pe o duratã de cel putin 14 zile.

4. Intareste sistemul imunitar
Uleiurile volatile si flavonoidele din compozitia sa  fac din isop o planta foarte valoroasa pentru sanatate. Unul dintre motivele pentru care vechii greci o apreciau era actiunea sa antiseptica datorata acestor substante. Oamenii obisnuiau sa consume florile acestei plante atunci cand se luptau cu o infectie in organism. Planta uscata ( partea aeriana a isopului) se macina. Dupa macinare, cerneti pulberea printr-o sita deasa. Pentru detoxificarea organismului, se recomanda cate un varf de cutit cu pulbere de isop, cu o jumatate de ora inaintea celor trei mese principale. Leacul se tine sub limba timp de cinci minute, dupa care il inghititi cu apa.

5. Combate durerile si vindeca ranile
Cercetarile au demonstrat faptul ca durerile reumatice si cele artritice, febra, dar si ranile si taieturile pot fi tratate cu aceasta planta. Pentru leziunile pielii, se folosesc comprese locale imbibate intr-o infuzie concentratz, obtinuta din 2 linguri de planta la o cana cu apa.

POCHIVNICUL, PLANTA REA CU BENEFICII UIMITOARE

Plantele cu cea mai mare putere de tamaduire sunt de multe ori periculoase. Folosite in cunostinta de cauza, ele dau rezultate spectaculoase, de care nu ne putem lipsi. Aspectul delicat si inofensiv al floricelelor colorate si parfumate poate fi inselator cateodata. In realitate, ele pot avea gust amar, astringent sau sa fie de-a dreptul toxice. “Plante rele” se numesc in popor, si totusi, napraznic de bune, care, corect dozate si utilizate, au puteri mai mari decat toate ierburile de leac. Din timpuri stravechi, vracii si vindecatorii tarani le culeg si le folosesc, deoarece in mainile lor pricepute, otrava devine un remediu de vindecare.

Plantele toxice se aseamana cu medicamentele cu efect puternic, de aceea folosirea lor necesita o precizie foarte mare si o precautie intensa. Altfel, depasirea dozelor prescrise sau a duratei de tratament poate determina efecte nedorite sau chiar deces. In natura nu exista plante total folositoare sau total daunatoare. Uneori, o picatura de otrava salveaza viata, in vreme ce supradozarea unui ceai obisnuit sau o combinatie nereusita de plante poate pune sanatatea intr-un mare pericol.

Pochivnic, denumit stiintific Asarum europaeum, planta foarte apreciata de stramosii nostrii, dacii, era folosita contra frigurilor si a vlaguirii puterilor omenesti, contra herniei si viermilor intestinali. Are multe denumiri populare: buba inimii, chiparus, chiperullupului, dafin mic, ficatea, lingura-popii, piperul-lupului, urechea-hartului si altele. Intre 2-3 frunze cu forma de inima, cu o culoare verde intens, apare o floare rosie-negricioasa, deloc atragatoare, cu 3 petale carnoase. Aroma neplacuta semana cu odolean amestecat cu piper. Pochivnicul si preparatele facute din el au efect vasoconstrictor si, relativ, de crestere a tensiunii, tocmai din acest motiv trebuie luat in doze mici si cu precautie. Planta are si proprietati diuretice, sudorifice, antibiotice, expectorante, antialcoolice. Este si un vermifug bun, rezolva si unele probleme care provoaca constipatia. La nivelul aparatului gastro-intestinal, are efecte diuretice si diminueaza durerile de stomac

Atentie! Planta este toxica. Se foloseste sub supraveghere de specialitate. In cazul nerespectarii corecte a dozelor, sunt posibile tulburari de irigare cerebrala soldate cu hemoragii.

Pentru uz extern, se folosesc infuzii pentru spalaturi locale, atunci cand trebuie sa tratam: eczeme, furuncule, ulcere de gamba, matreata, infectii ale pielii, iritatii ale pielii. Frunzele verzi, pisate, se aplica pe rani sau ulcere purulente, iar macerate in otet, se folosesc pentru vindecarea de raie. Un decoct din 1/5 lingurita de planta fiarta intr-un pahar de apa se utilizeaza, sub forma de comprese, pentru ochii bolnavi. De asemenea, pentru cresterea parului si alopecie se foloseste fiertura din pochivnic.

Atentie! Principiile active din uleiul volatil sunt toxice si pot provoca iritatii daca se depaseste doza recomandata. Femeilor insarcinate, folosirea plantei le este interzisa categoric.

BENEFICIILE CUREI CU PULBERE DE MUSETEL

Denumit stiintific Matricaria Chamomilla, musetelul este o planta medicinala, cunoscuta din timpuri stravechi datorita proprietatilor sale tamaduitoare. Fiind un dar inestimabil al naturii binefacatoare, musetelul are actiune antiinflamatorie, carminativa, antispastica, imunostimulatorie, epitelizanta si antialergica asupra corpului nostru. Asadar, micile florile sunt adevarate doctorii pentru noi, oamenii. In scop terapeutic, florile de musetel pot fi folosite atat in forma proaspata, cat si uscata, compusii activi pastrandu-si beneficiile timp de un an.

pulbere musetel

Foarte important este momentul cand florile de musetel trebuie recoltate! Ele se culeg in zilele insorite, in special dupa-amiaza, atunci cand florescenta este indreptata in jos iar galbenul din centrul ei este de un auriu copt. Subliniez faptul ca, in timpul uscarii, florile de musetel nu se intorc. Pastrarea lor se face doar in pungi de hartie sau in cutii de carton, intr-un loc fara umezeala.

Un produs obtinut din florile de musetel este pulberea. Aceasta se obtine in urma macinarii florescentelor uscate si se pastreaza intr-un borcan timp de cinci zile, nu mai mult, deoarece, dupa aceasta perioada, pulberea nu mai are proprietati tamaduitoare. Se administreaza cate o lingurita de pulbere de musetel, care este tinuta, timp de 10 minute sub limba, dupa care se inghite cu putina apa. Se consuma aceasta cantitate, de trei ori pe zi, inainte de mese cu 15 minute, timp de o luna.

Pulberea de musetel este recomandata in tratarea depresiei, planta medicinala avand capacitatea de a calma sistemul nervos, de a alunga neplacutele insomnii si de a detensiona organismul. Cura cu pulbere de musetel revitalizeaza functiile corpului, fiind indicata persoanelor cu incarcatura emotionala intensa.

Musetelul este cunoscut ca un remediu naturist eficace in ceea ce priveste tratarea afectiunilor digestive. Lactonele sesquiterpenice din compozitia pulberei de musetel au rolul de a ameliora balonarea, flatulatia si digestia lenesa, ele stimuland sucurile gastrice.

Planta s-a dovedit miraculoasa in cazul colitelor cronice. De asemenea, cura cu pulbere de musetel ajuta la vindecarea ulcerelor gastrice si la gastritele alergice, datorita normalizarii secretiei acidului clorhidric in stomac.

Substantele cu rol antibacterian si detoxifiant din compozitia pulberei de nusetel ajuta la tratarea si combaterea simptomelor de raceala, gripa si inflamatii ale laringelui.

Sa nu omitem proprietatile antireumatice ale pulberei de musetel, abundenta de antioxidanti din componenta sa determinand reducerea inflamatiilor.

Musetelul este contraindicat in cazul femeilor insarcinate, al celor care alapteaza, al persoanelor astmatice sau al celor cu diverse alergii. Totodata, cura cu pulbere de musetel este contraindicata atunci cand se administreaza anticoagulante, precum si in cazul tratamentului persoanelor hipertensive.

MIRACOLELE PRIMAVERII: SALATA DE URZICI

Urzicile fragede, consumate in forma cruda, reprezinta un agent de purificare pentru sistemul digestiv, sange si rinichi. Urzica vie, depozit de clorofila, este considerata un extraordinar agent de detoxifiere, un excelent alcalinizant al sangelui, al urinei si al altor fluide corporale. Printre plantele cele mai bogate in clorofila, urzica vie gazduieste in compozitie cantitati impresionante de fier, potasiu si magneziu, precum si substante volatile importante, cu efect antibiotic si diuretic.

Frunzele verzi de urzica contin 10 vitamine cu efecte antialergice si imunostimulente, de aparare a sistemului nervos si a ochilor si de intarire a membranei celulelor sanatoase.

Pentru salata de urzici avem nevoie de urmatoarele ingrediente: 2 maini de frunze si tulpini fragede de urzici; sare; suc de lamaie; ulei de masline. Frunzele si tulpinile fragede de urzici se curata bine de impuritati, apoi se clatesc foarte bine in mai multe ape. Dupa spalare, se toaca fin pe o planseta de lemn. Peste ele, se va adauga sare si se amesteca, cu mana protejata de o manusa. Preparatul se pune intr-un vas, peste el, adaugandu-se putin suc proaspat stors de lamaie si ulei de masline. Astfel, piscatura dispare.

Salata de urzici se consuma preferabil dimineaaa, pe stomacul gol, in cura de minimum 7 zile. Nu exista limite in tratamentul cu urzica. Cu cat cura va fi pe o perioada mai lunga, cu atat efectele sale vor fi mai puternice.

salata de urzici

Bogata in vitamina K si fier, urzica este un remediu excelent contra anemiei, a tulburarilor de coagulare. Datorita efectelor sale de stimulare a producerii elementelor figurate ale sangelui, planta amelioreaza bolile sangelui, fiind, de asemenea, un minunat reglator al reactiilor sistemului imunitar. In acest caz, este necesara o cura cu salata de urzici de minimum 14 zile, consumata de 2 ori pe zi.

Frunzele de urzica, proaspete sau fierte, elimina apa acumulata in organism si surplusul de sodiu, detensionand musculatura neteda a vaselor de sange, ceea ce duce la reglarea tensiunii arteriale intr-un mod natural. In plus, consumul regulat al frunzelor de urzica regleaza ritmul cardiac, prevenind bolile de inima si marind capacitatea de efort.

Frunzele de urzica in stare proaspata au efect antiinflamator articular, la pacientii reumatici care au tinut cura cu urzica remarcandu-se o diminuare sensibila a durerii si a inflamatiilor.

Tratamentul intern cu frunze de urzica ajuta la desensibilizarea alergica a organismului, avand efecte extrem de favorabile in eczeme cutanate, rinite si sinuzite. Mai exact, frunzele urzicii contin histamine care fac receptorii specifici din organism mai putin susceptibili la factorii din aer care produc alergiile, precum praful, polenul, pulberile. Histaminele sunt substante eliberate de catre celulele sistemului imunitar scapat de sub control in timpul alergiilor produse de factorii externi. Frunzele urzicii contin aceleasi histamine, dar cu o compozitie chimica diferita fata de histaminele din organismul uman.

Bronsita sau astmul bronsic pot fi ameliorate prin cura cu salata de urzici. Preparatul are efect imunoreglator, fiind de un real sprijin in bolile respiratorii cu substrat alergic. Cura cu salata de urzici decongestioneaza caile respiratorii de secretiile neplacute, prevenind aparitia crizelor de sufocare specifice astmului.